Cu exceptia formatiei Radiohead, si poate a catorva formatii cu o reputatie de calitate, nu mai sunt prea multi artisti care au increderea sau talentul pentru  a inregistra o notiune de album in statul artificial al muzicii contemporane  adorate - o alta exceptie fiind Marillion. Formatie cult, prog-rock, a excelat cu Marbels; album superlativ in mare parte alcatuit dintr-un pop ambiental emotional ramas din era lui Peter Gabriel,Genesis si din tineretea lui Pink Floyd

Albume clasice, ca " Script  For A Jester's Tear ", similitudini cu formatiile mai sus mentionate, au "necajit" formatia Marillion.Creatia artistica a" celorlalti" , cantecele si prin  urmare muzica lor, va rezulta din unirea celor trei formatii ca apartinand  aceleiasi categorii de muzica.Totusi acele inevitabile comparatii ar trebui sa fie considerate flatante si ele nu diminueaza stralucirea formatiei Marillion in a crea melodii bune si emotii puternice.Marillion sunt caini subterani, care  dupa fiecare album par sa dispara doar pentru a-si face o revenire  surprinzatoare cu un nou album - o astfel de stralucire muzicala nu poate disparea complet. Rar intra in topul " Greatest Band's In The World " dar  discutiile superficiale nu ii intereseaza. Au o puternic si dedicat fanclub care recomanda albumul " Marbles " a ajutat la strangerea fondurilor pentru campania  de promovare a albumului. Putine formatii pot sustine ca au atat de multi  sustinatori loiali in toata lumea.

"You're Gone " , primul single de pe  albumul " Marbles " a intrat in topurile U.K pe locul 7, ceea ce dovedeste ca  reputatia lor nu a fost compromisa in ciuda inclinatiei curente a publicului spre cantecele pop  prost prelucrate  si spre cele rock neinspirate. Exista un  vid in topuri care cerseste ceva nou si intrigant iar " Marbles "  ocupa aceasta gaura neagra in mod confortabil. Ceea ce este de remarcat la " Marbles " si la  cele mai multe discuri ale celor de la Marillion  este atentia sporita asupra detaliilor - ca si cum  fiecare vers si fiecare nota a fost prelucrata intens in studiou pana a atins  perfectiunea. Albumul incepe cu " The Invisible Man " un cantec de 14 minute care face ca, melodiile lui Meat Loaf / Jim Steinman sa para  scurte interludii-este un cantec cu voci ascunse si ritmul bass-ului  constant.Oricum nu trebuie sa fiti pacaliti de dispozitia sumbra din cantec pentru ca fiecare piesa de pe album are o identitate proprie. Schimand dispozitia in mod constant " Marbles " este o calatorie dramatica si imprevizibila dar in acelasi timp intriganta. Cele mai multe piese de pe album  ies in evidenta prin merite proprii si fiecare cantec ar trebui intrerupt de  fiecare ascultator in parte.Acest album cuprinde jazz, pop, rock ; talentul  formatiei si evidenta drogoste pentru muzica reprezinta dorinta celor de la  Marillion de a evolua.In principiu, celor de la Marillion nu le pasa  - ei fac genul de muzica pe care vor sa il faca indiferent de gustul publicului si de  parerile caselor de discuri. Dupa spusele celor din presa formatia Marillion refuza " sa se compromita supunandu-se presiunilor de marketing sau criteriilor  celor de la casa de discuri. Daca ar fi mai multe formatii ca ei Marbles  esteo splendida colectie de cantece usor inselatoare cu versuri  profunde , foarte excentrice ; emotionante. Marillion ar trebui declarati o comoara nationala.

Intr-un timp in care conceptul de  ascultare "alternativa" incepe sa insemne exact opusul, spiritul de independenta exista si este sursa de inspiratie pentru un gen de muzica neobisnuit, undeva  intr-un colt. Marillion au fost intodeauna foarte incapatanati. Refuzand sa  scrie la comanda, in conformitate cu ultimele cerinte de marketing, ori sa  urmareasca acel hit stralucitor, ei si-au urmat instinctele si simtul propriu  pentru aventura , calatorind ani lumina intre albume pentru a ateriza departe de  prog-rock, chiar si de asocierile cu genul metal abordat la inceputuri. Muzica oscileaza intre film-noir si jazz, intre baroc si grunge de la soapta la urlet animalic, dar melodiile fac parte dintr-un intreg cheia spre el este emotia. Sunetele, starile si atmosfera sunt aproape pictorial evocate in versurile lui Steve Hogarth ,cuvinte care vorbesc despre un adevarat iad pe pamant dar si despre speranta. Nu ascultam numai confesiunile lui; le si simtim. Acest lucru  nu este particular anilor '90 si incercarilor de a face un ban rapid, dar sunt  semne ca timpurile se schimbe pe ici pe colo. Nu este o coincidenta ca Radiohead  i-a investigat pe cei de la Marillion, si ca o data cei de la Kula Shaker au  aparut pentru o colaborare live sau ca Paul Oakenfold a difuzat la nesfarsit formatia Marillion si remixul piesei " The Memory of Water "  in Ibiza  si U.K  vara trecuta. Anul trecut despartindu- se de puternicul EMI, fara suport  financiar, fara sunet de fanfara si bucurandu-se doar de munca lor si a fanilor, Marillion a avut inca o data satisfactia unei clasari in top 40 cu cel de-al  zecelea album, Radiation un convingator loc unu intre specialistii rock- ului si in topuri.

Au revenit, promovand " marillion.com  " , un LP care are o identitate proprie in timp ce cuprinde influente noi din  trecut( Beach Boys, Doors, Hendrix, Peter Green ) si din prezent (Garbage,  Massive Attack). Aventurandu- se pentru prima dat in mixaje, descoperind bucuria  melodiilor cantate impreuna cu publicul si urcand inaltimile colajului epic cu "  Interior Lulu " , formatia Marillion a ramas fidela unui singur om in timp ce  isi salutau familiile care i- au sustinut: fanii acum rebotezati " The dot- commies ".

Mark Kelly s-a conectat la internet in 1997 pentru a spune fanilor de pe lista Marillion " Freaks " ca formatia nu isi putea permite turneul in America cu ultimul lor album, " This Strange Engine " . Cititorul Geoff Pelletier a trimis imediat un SOS prietenului sau Jeff Woods, si impreuna au inceput o cheta pentru a strange bani. Intr- o luna au  reusit sa stranga 20.000$ iar ei au mai adaugat 40.000$. Astfel Marillion au facut calatoria. Numeroase donatii au venit din afara Americii de la oameni care  nu ar fi putut participa la concert. Un contribuabil englez care a dat mai mult de 600£ spunea: " nu am de gand sa plec in America  dar aceasta formatie inseamna totul pentru mine. Am doar sa- i ajut. Mai recent, prezentatorul de la  Radio1, Simon Mayo a facut o remarca privind disparitia formatiei. Aceasta a fost trimisa imediat pe site- ul lor iar dj- ul a fost rasplatit cu cateva sute de email- uri de la fani revoltati. Drept urmare, Mark Kelly a fost invitat la  emisiune pentru a informa natiunea ca formatia exista si ca lucreaza. Marillion.com  este un centru de operatii, o campanie hq si acum un titlu de album; fiind impodobita cu aproximativ 600 de fotografii tip pasaport ale fanilor. Este o afacere de familie. Steve Hogarth spune: " suntem prinsi in ceva care este mult mai semnificativ,pretios si spiritual decat vanzarea de discuri.  " " este foarte aiurea sa spui ca daca cuiva ii place Bjork nu o sa- i placa Radiohead sau BB King sau daca cuiva ii place Iggy Pop nu o sa-i placa Marillion, "  insista Hogarth. " Intotdeauna ma gandesc la muzica ca si la  mancare. Nu ai vrea sa traiesti numai cu rosii. Exista doua feluri de mancare buna si rea si de asemenea doua feluri de muzica " . cu loialitatea fanilor si  cu calitatea imaginatiei de a se adresa unor suflete cu mintea deschisa in  cautare de ceva diferit pe piata muzicala, Marillion ar putea fi reprezentati ca fiind un ingredient interesant ascuns sub laptuci intr- o salata de rock. Au inceput ca un grup de 4 instrumente numit Silmarillion in Aylesbury Bucks in Craciunul anului 1978, dar doar vara urmatoare chitaristul Steve Rothery s- a alaturat grupului. A cantat primul concert alaturi de formatie in 1 martie 1980 la Berkhamstead si au continuat cu o serie de concerte pana sa renunte la " Sil  "  din numele lor si hotarandu-se sa ia un vocalist. Un an mai tarziu la Bicester , Derek William Dick a urcat pe scena cu Marilliion -Fish-un personaj  care va aduce culoare muzicii lor prin versurile si actiunile sale revoltatoare. In noiembrie 1981 Mark Kelly a fost invitat sa se alature la clape si pana la anul nou datorita unor concerte prestigioase si impactului mastii lui Fish dar  si a unei retele in pub-uri si cluburi si-au construit un profil pentru presa si  pentru fani. Pete Trewavas s- a alaturat la bass in primavara anului 1982 si  formatia a semnat un contract de inregistrari in lumea intreaga cu Emi in  septembrie. Albumul de debut, " Script For A Jester' s Tear " a fost scos in martie 1983. El a pregatit scena pentru anii lui Fish cu formatia creand  acompaniamente bogate, dramatice si adesea complexe pentru povesti romantice si  observatii sociologice. Povestile erau poetice cu indicii care apar in versurile  urmatoarelor albume: Fugazi ( 1984 ), numarul unu a inlocuit " Chilhood " cu  hit- ul neobisnuit si necomplicat " Kayleigh ' ( 1985 ) si " Cluthing at Straws  ( 1987 ).

Ian Mosley a luat scaunul de la tobe  in iarna anului 1983, si linia melodica parea fericita si stabilizata. Dar socul  plecarii lui Fish in  1988 a creat griji printre cei care au subestimat atitudinea si condamnarea celor din formatie.Cand Steve Hogarth a venit pentru o prima auditie, a fost amuzat sa- i gaseasca pe cei de la Marillion inveseliti de  perspectiva unei mari provocari. Fostul vocalist european  si-a intrat in rol in ianuarie 1989 si a cantat unul dintre primele sale cantece impreuna cu formatia ceva mai tarziu in Paris  la teatrul " Le Zenith ", stiind ca paseste in cele  mai mari cizme din lume. " La jumatatea spectacolului, am facut un mic anunt - sunt nou, as vrea sa va multumesc tuturor pentru ca mi- ati dat avantajul unei  indoieli. " . multimea a intrat in delir. Un tipat s- a inaltat ca si un tunet  si continua fara sa se opreasca. Cei din formatie au ramas pe loc, uitandu- se  unul la celalalt, astepand sa se potoleasca. " Lacrimi se scurgeau de pe barbia mea, simteam. Nu am cunoscut un gest de devodament la o scala atat de inalta"

Primul album a lui Steve cu cei de la  Marillion , " Season' s End " , a fost scos pe piata in 1989 si a fost ultima  lor legatura cu trecutul lor. In timpul inregistrarilor, initial o fost o  anumita sovaiala in ceea ce priveste necunoscutul. Era deja clar ca Hogarth ar  fi continuat cu traditia grupului de a imbratisa liricul, desi pe o cale mai putin obscura decat cea dinainte. Formatia, oricum, nu era cu mult in spate fata de noul cantaret cand s- au decis ca era timpul sa se lase in bataia vantului, sa experimenteze si sa fie spontana, si fiecare album de atunci incoace devenea o reactie la cel anterior. In 1991 " Holidays in Eden " a flirtat cu sensibilitatea comerciala in timp ce succesorul lui, " Brave ", 3 ani mai  tarziu, a fost o incercare curajoasa fata de cel anterior. Hogarth reinnoiaste  planurile formatiei pentru " un mare concept, fara compromisuri, in totalitate  indulgent cu sine, 8 luni in studiou, sa facem o opera de arta " un nou album." Afraid of Sunlight" , in 1995, a avut o savoare americana purtata de masini si deserturi, OJ Simpson, Kurt Cobain si a luat calea filmului. Este  posibil sa gasesti pe acest album cel mai detaliat studiu asupra suferintei.  Atunci a fost incheiata afacerea EMI si formatia si- a creat propria eticheta "  Intact " a inscris- o in Castle Communication si a continuat in 1997 cu " This Strange Engine " un album care dezvaluie istoria familiei lui Hogarth aventurile  de pe mare din calatorii si navigari. Cu albumul de anul trecut numit " Radiation " , Marillion definesc unele dintre aptitudinile lor cele mai contrastante. Cel mai dur album al carierei lor a fost comic si lipsit de  speranta, inspaimantator si trist dar optimist. Marillion este un eveniment  muzical foarte atent aranjat si produs. De obicei rosiatic in unele locuri  ,aventuros si provocator in altele contine de departe cea mai pozitiva filosofie exprimata vreodata de formatie de la inceputurile lor acum 20 de ani.  Tenacitatea si longevitatea celor de la Marillion pot fi cel mai bine explicate  de un simt al libertatii muzicale - libertate de a " hoinari in intuneric " si de a experimenta. Procesul de creatie descris de Hogarth ca " mai aproape de calarit decat de condus " este dominat de forta personalitatii fiecaruia si de intelegere care a incurajat formatia sa continue si sa se dezvolte. In prezent EMI se intereseaza din nou de Marillion si reediteaza albumele lor cu ajutorul  formatiei care colaboreaza cu un prieten in cadru companiei privind cantece bonus si prezentarea albumelor. Pe termen lung totul este posibil " de ce este  minunat sa faci parte din aceasta formatie " spune Hogarth, " deoarece nu avem nici cea mai mica idee despre ce vom face anul viitor la ce vom lucra sau unde vom pleca. " . " Cred ca ne pastram tineretea si datorita acestui lucru doboram  toate zidurile privind ceea ce reprezentam, astfel nu vom deveni prea batrani  pentru a continua sa facem acest lucru.

Peste 20 de ani am putea scrie o simfonie si e OK pentru ca acest lucru este permis sau am putea fi cu fundul in sus imbracati in matase intr- un club de noapte dupa ce tocmai am facut un album rock - and - roll.Ceea ce facem nu are legatura cu banii ci doar cu sufletul care parca lipseste lumii contemporane dar acest lucru o sa se schimbe. Daca vreti o previziune pentru noul mileniu cred ca oameni din asa numita lume  civilizata vor incepe sa caute ceva mai semnificativ decat acest capitalism din  care facem parte in acest moment. S- a ajuns prea departe. Trebuie sa incepem sa  vorbim despre alte lucruri. " " Este chiar haios. In tot acest haos si in aceasta coruptie a lumii unde totul este fix si rigid, ceea ce este simbolizat  in muzica de promovare a formatiilor dance la baieti si a formatiilor de top  modele la fete ramane Marillion care mai este inca aici! - marginalizati de  politicile marketing Marillion ramane cu gherila ei de pe Internet. Marillion  care nu danseaza nu mimeaza nu locuiesc in vile la tara nu sunt casatoriti cu  celebritati dar vorbesc serios!!! " " Sper ca oameni vor incepe sa respinga ceea ce le este dat si vor cauta ceva care sa celebreze spectrumul vietii ceva care ajunge la un nivel mai adanc ".

 Primim ceea ce meritam.

Marillion

© Marillion Romania